Psalmul de pocăință (al 50-lea)
Miluește-mă, Dumnezeule, după mare mila ta, și după mulțimea îndurărilor tale șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea ta am făcut, ca să te îndreptezi întru cuvintele tale, și să biruești când vei judeca tu. Că iată întru fărădelegi m’am zămislit și întru păcate m’a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voiu curăți. Spălă-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voiu albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie. Bucură-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine Dumnezeule, și duh drept înnoește întru cele din lăuntru ale mele. Nu mă lepădă dela fața ta, și Duhul tău cel sfânt nu-l lua dela mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii tale, și cu duh stăpânitor mă întărește.
Învăța-voiu pre cei fărădelege căile tale, și cei necredincioși la tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucură-se-va limba mea de dreptatea ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda ta. Că de-ai fi voit jertfă, aș fi dat. Arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci bine vei voi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot. Atunci vor pune pre altarul tău viței.